Un gand dintr-o noapte albastra.

Un huruit obosit ma trezaste, aceiasi fereastra defecta a vecinului: desteptatorul

meu in diminetile tarzii. Simt lumina puternica pe pleoape, cred ca e tarziu.

Deschid ochii, printre degete imi scapa stiloul, sper ca nu…..  ,ba, da, langa mine


 se intinde o mica pata albastra de cerneala. In jur, cateva coli de hartie

mototolite se imprastie in timp ce ma ridic, valsand lenes spre podea. Un zambet amar

ma incearca:  iar am adormit printre harti si ganduri. Ma apropii

de fereastra si o deschid larg, iata-ma dincolo de portile unei nopti albastre.

Un aer rece ma izbeste peste fata. Gradina din spatele bolcului inca mai doarme,

doar  caderea unei frunze,  lovindu-se de crengi mai tulbura linistea.

Nu stiu de ce, dar imi place toamna, sau, poate,  …emotia, nostalgia?

Mi-ar prinde bine un ceai cald, il pregatesc, imi iau o cana, trag un scaun sa ma

asez la masa, dar nu, mai bine merg in dormitor. Asez cana pe noptiera, ma aplec si

adun colile de pe jos, le asez pe genuchi netezindu-le, cuprind cana in palme intr-o

imbratisare egoista [imi place si vreau caldura ei]. Mireasma aburului imi da o stare

de bine, gust cate putin din licorea de plante si citesc:

Norocul.

Daca m-ai intreba ce e norocul,

Oare ce ti-asi raspunde?

Sincer, nu stiu!

Poate ti-asi spune ca norocul este viata,

Dar ce stim noi despre viata?

Poate ti-asi spune ca norocul e iubire,

Dar oare ce stim noi despre iubire?

Poate ti-asi spune ca norocul e bucuria

de a privi o floare, sau bucuria de a alerga

prin ploaie, bucuria de a darui sau  de a putea alege.

Dar ce stim noi despre bucurie?

Poate ti-asi spune ca norocul e mangaiere,

candoare, adevar, sinceritate, iertare.

Dar , oare, stim noi ceva despre toate acestea?

Poate ti-asi spune ca noroc esti Tu, sau El, sau Ea, sau Eu.

Dar, oare ce stim despre noi?

Sau , poate ti-asi spune ca norocul este tot ce ne atinge

intr-un anume fel, smulgandu-ne un zambet, sau un freamat,

sau o lacrima, sau …

Noroc cred ca poate fi orice.

Chiar si o potcoava.

[dangrigore – un gand dintr-o noapte albastra]