GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.

Pe rugu-i de iubire

I-am desprins din cleme, părul,

Ce-n valuri repezi, peste umeri îi căzu

Răspândind în jur, parfumul păcătoaselor dorinți.

Palmele, încet, lăsat-am

Unduind pe ai săi obraji,

Apoi, lin, degetele-mi lunec, pe luntrea gâtului, pe sâni.

Sub atingerea ușoară, ei, tresaltă înfiorați,

Înălțând în taina,

Bluza-i fină de mătase.

Întreg trupu-i se-nfioră fremătând, nevinovat.

Ea, zâmbind sfios,

În glas și-neacă: un suspin, ușor, suav.

Printre pletele rebele, colțul buzelor î-și mușcă,

Nările, îi tremur calde, ca de patime cuprinse,

Iar în ochi: îi ard, doar flăcări!

Ce le aruncă, pe sub gene către mine.

…Eu, pe rugu-i de iubire, condamnat,

În vâltori, încet, mă mistui.

                                                Dan Grigore