O iubire nebună.
Iubire nebună, cu pletele-n vânt
Pe caii gândului meu galopând
Spre zări neștiute, cu tine ducând,
Tot ce am trăit, tot ce am avut.
Iubire nebună, unde te duci?
Lasă-mi doar amintirile dulci,
Ca frunze de mesteceni și crini
În urmă-ți, în vârtejuri plutind.
Iubire nebună, ia-mă cu tine!
Hai, întinde-mi mâna ta frumoasă,
Am să m-arunc în șa și cuprinzându-te,
Obrazul și pieptul, voi așterne pe spinarea ta, albă.
Vom goni iute, tot mai iute,
Cu pintenii în coaste caii îndemnând
Până pe-un țărm de mare vom fi
Scăldați, în lumina începutului de zi.
Osteniți, pe nisipul ud, mângâiat de valuri line,
Vom cădea îmbrățișați, printre alge și spună.
Pierduți în sărutări divine, rostogolindu-ne spre larg
Ne vom îneca, într-o mare de iubire.
Dan Grigore
Dan Grigore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu