duminică, 15 august 2021

GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.

Despre Dragoste

Dragostea nu se uită,

Dragostea se învață.

Dragostea nu se lasă,

Dragostea se trăiește.

Dragostea nu se vinde

Dragostea nu se cumpără,

Dragostea se dăruiește.

Dragostea nu se hulește

Pentru că, Dragostea,

..... e frumoasă.

           Dan Grigore

luni, 9 august 2021

 (Imnul dragostei - I Cor. 13;1-8)


1.De aș grăi in limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am

arama sunătoare și chimval răsunător.

2. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș

avea atâta credință încât sa mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Și de aș împărții toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste

nu am, nimic nu-mi folosește.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește,

nu se lauda, nu se trufește.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu

gândește răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată.


joi, 15 octombrie 2020

GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.

O lacrimă.
 

În colțul ochiului tău stâng,
O lacrimă sfios s-arată.
Ușor, m-apropii și-o sărut
Stingând pe gene a sa taină.
O ...lacrimă. [îți spun]
O, lacrimă …?
Ce-i o lacrimă? [mă-ntrebi]
O lacrimă-i …un flutur de suflet,
Iar orice flutur de suflet-i un dor.
Tu, ești și lacrimă și dor.

.....................................
Flutur, doar flutur e la mine-n suflet.
                            

                            Dan Grigore


luni, 22 iunie 2020

GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.



 Noi doi.

Un noi doi !?
Cu adevărat, 
Nu a existat niciodată. 
Doar, uneori
Într-un gând nebun
Lunecând 
Pe spinarea unei idei: 
Eu, un strigăt de dragoste. 
Tu, un dor,
Dar departe, 
Mult prea departe 
De capătul strigătului meu. 

                Dan Grigore

luni, 25 noiembrie 2019

GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.


O iubire nebună.

Iubire nebună, cu pletele-n vânt
Pe caii gândului meu galopând
Spre zări neștiute, cu tine ducând,
Tot ce am trăit, tot ce am avut.

Iubire nebună, unde te duci?
Lasă-mi doar amintirile dulci,
Ca frunze de mesteceni și crini
În urmă-ți, în vârtejuri plutind.

Iubire nebună, ia-mă cu tine!
Hai, întinde-mi mâna ta frumoasă,
Am să m-arunc în șa și cuprinzându-te,
Obrazul și pieptul, voi așterne pe spinarea ta, albă.

Vom goni iute, tot mai iute,
Cu pintenii în coaste caii îndemnând
Până pe-un țărm de mare vom fi
Scăldați, în lumina începutului de zi.

Osteniți, pe nisipul ud, mângâiat de valuri line,
Vom cădea îmbrățișați, printre alge și spună.
Pierduți în sărutări divine, rostogolindu-ne spre larg
Ne vom îneca, într-o mare de iubire.

                                                                 Dan Grigore

duminică, 3 noiembrie 2019

GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.


 Gând

Să mă smulgi din cremenea nebună,
Ce mă cuprinse-n brațe cenușii și reci
Iar, din adâncul în care mă-ngropară
Să mă ridici, să mă Înalți.

Cu-n singur zâmbet, tu să-mi dai lumina,
Cu ale tale buze să mă-nvii,
În timp ce pletele-ți: izvoare
Peste mine să reverși.

Și să mă porți prin ploi și codri,
Prin iarba-naltă să mă culci,
Să ...mă ți mai mult la tine,
În inimă-ți să mă ascunzi.

                                         Dan Grigore

joi, 3 octombrie 2019

GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.


Pe rugu-i de iubire

I-am desprins din cleme, părul,
Ce-n valuri repezi, peste umeri îi căzu
Răspândind în jur, parfumul păcătoaselor dorinți.
Palmele, încet, lăsat-am
Unduind pe ai săi obraji,
Apoi, lin, degetele-mi lunec, pe luntrea gâtului, pe sâni.
Sub atingerea ușoară, ei, tresaltă înfiorați,
Înălțând în taina,
Bluza-i fină de mătase.
Întreg trupu-i se-nfioră fremătând, nevinovat.
Ea, zâmbind sfios,
În glas și-neacă: un suspin, ușor, suav.
Printre pletele rebele, colțul buzelor î-și mușcă,
Nările, îi tremur calde, ca de patime cuprinse,
Iar în ochi: îi ard, doar flăcări!
Ce le aruncă, pe sub gene către mine.
…Eu, pe rugu-i de iubire, condamnat,
În vâltori, încet, mă mistui.

                                                Dan Grigore

vineri, 28 februarie 2014

SA NU NE UITAM MARTIRII !




Azi se implinesc 229 de ani de la tragerea pe roata a lui Maria Sa Horea si a lui Closca. Cu regret constat ca mai nimeni nu-si mai aduce aminte, poate doar motii care inca mai aprind focuri simbolice pe crestele Apusenilor si se aduna la podul orasului Campeni acolo unde se intalneste Ariesul cu Abrudelul, pe Dealul 
Furcilor si la obeliscul lui Horea din Alba pentru asi pleca genuchii in memoria lui Horea, Closca si Crisan, ba mai mult, in loc sa le cinsteasca memoria, dragutul nostru de guvern impreuna cu mai marii lui, chiar azi, au pregatit o gaselnita legislativa prin care sa legifereze arborarea stegului secuies pe institutiile publice.
Doamne, oare care va fi destinul unui popor care-si uita si nu de putine ori chiar isi batjocoreste martirii ? Nici nu pot sa ma gandesc ca ma apuca groaza.

Porunca lui Horea:








Răscoala din 1784, numită și „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc. Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național. A izbucnit la 1 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități.Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Pasurile de trecere în Țara Românească și Moldova erau riguros supravegheate, ca nu cumva capii revoluției să fugă acolo. Guvernul din Viena a intervenit și la Constantinopol, pentru ca turcii să nu dea azil răsculaților transilvani. Prin trădare, la 27 decembrie 1784, de către pădurarul Anton Melzer din Abrud, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului. În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani greco-catolici din Cărpeniș, căpeteniile lor fiind preoții greco-catolici din acel sat, tată și fiu (Popa Moise/ă și Popa Moise/ă cel Tânăr) . Arestații au fost depuși la Alba Iulia.S-a constituit o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic, care a cercetat desfășurarea răscoalei și pe cei trei conducători ai acesteia.Crișan s-a spânzurat în închisoare, iar Horea și Cloșca au fost supuși celei mai grele pedepse prevăzută de Constitutio Criminalis Theresiana, prin frângerea cu roată. În ziua de 28 februarie, orele 9:00, a început procesiunea execuției. Horea și Cloșca au fost transportați în două care separate, având alături până în momentul execuției pe preotul Rațiu din Maierii Bălgradului. Procesiunea era încadrată de un escadron de cavalerie de Toscana și aproximativ de 300 de pedestrași și husari. Pe Dealul Furcilor (astăzi Dealul lui Horea), în jurul podiumului amenajat, au fost aduși cu forța între 2.500-3.000 de iobagi români, câte trei tineri și trei bătrâni, din peste 400 de sate din cele patru comitate apropiate, unde s-au desfășurat principalele evenimente ale răscoalei.Execuția prin tragere pe roată s-a desfășurat după un ritual dinainte stabilit. Mai întâi a fost executat Cloșca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, un țigan pe nume Grancea Rakoczi din Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul. Conform sentinței, organele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părți și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara pentru intimidarea poporului. Corpul lui Crișan a fost tratat în aceeași manieră.Conform ordinului împăratului, ca “toți românii care vor fi neîndoios cunoscuți că au comis maltratări, să fie mutați cu vitele și ustensilele lor”, sute de moți au fost strămutați în Banat și Bucovina.Moților li se acordă libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale și a legării de glie (august 1785), căsătorii fără consimțământul nobilului și dreptul la învățătură.Răscoala s-a bucurat de un larg ecou în străinătate. Din Austria până în Portugalia, din Germania până în Italia s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei. Unii oameni de cultură și filosofi au apărat și explicat acțiunea țăranilor. Lui Horea i s-a atribuit, cu precădere de către presa europeană, gândul de a reface Dacia, fiind chiar numit “Rex Daciae”.
                                                                                                                                              Sursa: Informatia de Alba.ro

duminică, 1 decembrie 2013

LA MULTI ANI SCUMPA MEA TARA!

''Într-o ţară aşa de frumoasă, c-un trecut aşa de
glorios, în mijlocul unui popor atât de deştept, cum să
nu fie o adevărată religie iubirea de patrie, şi cum să
nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de odinioară,
mândru că poţi spune: Sunt român!''
                                      Alexandru Vlahuta


Dar, ca sa putem spune cu fruntea sus ca suntem Romani, ar trebuii mai intai sa avem grija cum "ne purtam" fie ca e acasa, la serviciu, in comunitare, in strainatate, pentru ca asta tine de demnitatea si verticalitatea noastra, sa avem grija cum ne crestem copii, pentru ca ei sunt viitorul, Tara de maine, sa avem grija cum ne cinstim parintii, mosii si stramosii, pentru ca ei sunt marturia moastra peste veacuri si nu in ultimul rand sa avem grija sa ne cinstim casa, cum ne pastram cultura si mai ales credinta, pentru ca aceste sunt dovada statorniciei noastre pe aceste meleaguri



Fragment din ''Romania Pitoreasca'' dialog intre Alexandru Vlahuta si un turist farncez:
''— Doamne, frumoasă ţară mai aveţi… Pământul
d-voastră e într-adevăr o mamă care vă răsfaţă: el vă
dă, aproape de-a gata — şi asta nu este totdeauna un
bine, — vă dă cu mâna largă fructele cele mai gustoase,
grânele cele mai căutate în Europa şi vinuri despre cari
noi, la Paris, vorbim ca de lucruri din poveşti. În alte
părţi va să munceşti şi s-asuzi din greu, să te lupţi piept
la piept cu pământul ca să smulgi şi tu ceva din
bogăţiile lui, fără să mai vorbim de ţările friguroase unde
glia e săracă şi unde oamenii sunt nevoiţi să ceară
mărilor hrana pe care nu le-o poate da pământul. Aici
am văzut păşuni întinse rămase nepăscute, păduri
nemărginite ce par a fi crescut numai pentru podoaba
munţilor şi adăpostul fiarelor, gorgane de sare şi râuri
de păcură ce de sine au izbucnit din adâncuri,
nerăbdătoare, viind ele la d-voastră.Spune drept dacă
patria d-voastră — pe care-mi închipui cât trebuie s-o
iubiţi — nu vă dă adesea visuri de acestea, dintr-o mie
şi una de nopţi. În orice caz, mărturiseşte că sunteţi un
popor fericit.
— Ar trebui să fim. Îţi spuneam însă ce istorie
zbuciumată am avut, o luptă a fost aproape toată viaţa
noastră, şi un câmp de jaf şi de măcel — pământul
ţării. Şi azi găsesc plugarii noştri săgeţi pe unde ară, şi
pinteni şi zăbale ruginite, şi oase de cai cu oase de viteji
amestecate. Pe când d-voastră munceaţi în linişte, şi
ridicaţi altarele luminii apusene, noi păzeam, — străji
credincioase şi neadormite la porţile Carpaţilor, noi ne
luptam, sărmanii, neştiuţi şi neajutaţi de nimeni, şi
apăram cu sângele nostru sfânta şi rodnica d-voastră
pace… Gardă care moare — cum ziceţi în mândra
d-voastră limbă, — moare, dar nu se predă.
Noi am fost garda aceea!
 Vedeţi dar că nu vă suntem tocmai străini,
şi că am pus şi noi ceva — de departe — la lumina
asta mare, spre care de-abia acum, de câţiva ani,
putem să ne întoarcem faţa şi să ne adăpăm, la
strălucirea ei, sufletele noastre aşa de-nsetate, de veacuri
însetate. Poporul nostru e încă sub spaima primejdiilor
prin care a trecut. El nu-i strângător, pentru că a strâns
de mii de ori, şi de mii de ori a fost jăfuit; el nu-i
încrezător în dreptatea şi rânduiala omenească, pentru
că mereu s-a încrezut, şi mereu a fost înşelat, şi de
oameni, şi de soartă. El e acum, bietul, ca un copil
bătut, un copil bun, blând, înzestrat cu cele mai alese
însuşiri,— comori ascunse dorm încă în sufletul lui, ca şi
în pământul pe care trăieşte — şi în ziua când,
înseninat şi trezit la adevărata viaţă, va fi chemat să şi
le arate, nu va fi popor pe lume mai cuminte, mai
generos şi mai de ispravă ca poporul românesc.''
Oare ce poate fi mai frumos?
La rascrucea marilor furtuni:
                     

GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.

Despre Dragoste Dragostea nu se uită, Dragostea se învață. Dragostea nu se lasă, Dragostea se trăiește. Dragostea nu se vinde Dragostea nu s...