GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.

O iubire nebună.

Iubire nebună, cu pletele-n vânt

Pe caii gândului meu galopând

Spre zări neștiute, cu tine ducând,

Tot ce am trăit, tot ce am avut.

Iubire nebună, unde te duci?

Lasă-mi doar amintirile dulci,

Ca frunze de mesteceni și crini

În urmă-ți, în vârtejuri plutind.

Iubire nebună, ia-mă cu tine!

Hai, întinde-mi mâna ta frumoasă,

Am să m-arunc în șa și cuprinzându-te,

Obrazul și pieptul, voi așterne pe spinarea ta, albă.

Vom goni iute, tot mai iute,

Cu pintenii în coaste caii îndemnând

Până pe-un țărm de mare vom fi

Scăldați, în lumina începutului de zi.

Osteniți, pe nisipul ud, mângâiat de valuri line,

Vom cădea îmbrățișați, printre alge și spună.

Pierduți în sărutări divine, rostogolindu-ne spre larg

Ne vom îneca, într-o mare de iubire.

                                                                 Dan Grigore

Fast Car (live acoustic cover feat. Mary Spender)

Yann Tiersen - Comptine d'un autre été – l'après-midi

GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.

 Gând

Să mă smulgi din cremenea nebună,

Ce mă cuprinse-n brațe cenușii și reci

Iar, din adâncul în care mă-ngropară

Să mă ridici, să mă Înalți.

Cu-n singur zâmbet, tu să-mi dai lumina,

Cu ale tale buze să mă-nvii,

În timp ce pletele-ți: izvoare

Peste mine să reverși.

Și să mă porți prin ploi și codri,

Prin iarba-naltă să mă culci,

Să ...mă ți mai mult la tine,

În inimă-ți să mă ascunzi.

                                         Dan Grigore

GÂNDURI CE LE-AM PUS DEOPARTE.

Pe rugu-i de iubire

I-am desprins din cleme, părul,

Ce-n valuri repezi, peste umeri îi căzu

Răspândind în jur, parfumul păcătoaselor dorinți.

Palmele, încet, lăsat-am

Unduind pe ai săi obraji,

Apoi, lin, degetele-mi lunec, pe luntrea gâtului, pe sâni.

Sub atingerea ușoară, ei, tresaltă înfiorați,

Înălțând în taina,

Bluza-i fină de mătase.

Întreg trupu-i se-nfioră fremătând, nevinovat.

Ea, zâmbind sfios,

În glas și-neacă: un suspin, ușor, suav.

Printre pletele rebele, colțul buzelor î-și mușcă,

Nările, îi tremur calde, ca de patime cuprinse,

Iar în ochi: îi ard, doar flăcări!

Ce le aruncă, pe sub gene către mine.

…Eu, pe rugu-i de iubire, condamnat,

În vâltori, încet, mă mistui.

                                                Dan Grigore